SILVIA IRINA ZIMMERMANN
CARMEN SYLVA
Link-uri:

www.carmen-sylva.de

www.carmensylva-fwa.de
Centrul de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied

Operele lui Carmen Sylva:
Ediţii princeps germane 1880-1916

Carmen Sylva - Regina poetă

 

Elisabeta, prima regină a României, născută prinţesă de Wied, a trăit din 1843 până în 1916. Prin căsătoria cu domnitorul Carol I Hohenzollern-Sigmaringen - un prinţ german pe tronul României - Elisabeta a devenit în 1869 pricipesă iar în 1881 regină a României. În 1880 Elisabeta a inceput să publice opere literare sub pseudonimul "Carmen Sylva", scriind în limba germană şi publicând la edituri din Germania. În 1882 a dezvăluit identitatea pseudonimului său literar, în continuare atrăgând atenţia publicului cititor ca "regină-scriitoare". Pentru Carmen Sylva obţinerea unei legitimaţii literar-artistice în special în ţara de baştină, Germania, a fost de mare importanţă. Paralel insă, din 1882, a incurajat traducerea scrierilor sale în limba română şi publicarea lor în România, atât la edituri cât şi în ziarele de largă răspândire.

1880: Debutul literar al Reginei Elisabeta a României (nascută Principesă de Wied) sub pseudonimul Carmen Sylva.

Primele publicaţii în 1880 în Germania:
"Sappho", (poem epic), Leipzig: F. A. Brockhaus.
"Hammerstein", (poem epic), Leipzig: F. A. Brockhaus.

Motto la poemul "Hammerstein":
"Cântecul meu este precum al păsărilor care răsună din pădure." Carmen Sylva

Ambele poeme au fost tipărite împreună în 1881 în volumul "Stürme" (Furtuni) dedicat de autoare femeilor:

"Unde lauri nu sunt, nici faimă nu răsună, doar lacrimle curg în taină. Eroismului nevăzut. - Închin această carte femeilor." Carmen Sylva

Din scrisorile Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) despre debutul şi activitatea literară:

"La 45 de ani am tot dreptul să-mi urmez cea mai sfântă misiune, fiindcă există o legatură de netăgăduit şi însuşi Domnul m-a călăuzit în această direcţie."

"Apropo, e frumos poemul Sappho al lui Grillparzer? Am fost atât de furioasă de ideea că o femeie încântătoare se sinucide pentru o creatură mizerabilă precum Phaon, că m-am hotărât să nu-l citesc niciodată."

"Într-un articol scria că n-o să devin niciodată o mare scriitoare, fiindcă n-aş fi capabilă să studiez inimile oamenilor! Şi fiindcă aş fi mereu lipsită de patimă! Iar în Germania am fost criticată tocmai din cauza analizei prea profunde şi a excesului de patimă! Aşa merg lucrurile! Indiferent pe cine aş asculta, e rău!"

 

Este evident faptul, că prin activitatea ei literară şi scriind îndeosebi pentru cititorii de limbă germană, prima regină a României a încercat să-şi accentueze apartenenţa la cultura germană, sperând ca prin aprecierea ei artistică în afara graniţelor României să capete un mai mare prestigiu şi ca "regină scriitoare". Totuşi, deja în timpul vieţii regina a fost o personalitate controvers discutată - atât în România cât şi în Germania - iar acelaşi lucru se poate spune şi despre aprecierea ei ca regină-scriitoare. După moartea reginei în 1916 opera ei literară a fost repede dată uitării, lipsind în continuare aproape complet din discuţia academică, literar-artistică şi din istoria literaturii. Există doar foarte puţine lucrări ştiinţifice de amploare care s-au ocupat cu opera literară a reginei Elisabeta. În schimb s-au tipărit de-a lungul anilor mai multe biografii despre regină în Germania şi în România precum şi câteva lucrări ştiinţifice, mai ales din perspectiva istoriei culturii în spaţiul sud-est european.

Activitatea literară a Carmen Sylvei este puternic influenţată de biografia ei, încât stilul ei ar putea fi numit un "stil individual". Opera Carmen Sylvei este caracterizată îndeosebi printr-o bogăţie şi varietate de motive şi prin înscenarea subiectiv-personală, mai puţin însă printr-un simţ artistic inovativ. Caracteristicul scrierilor ei este o exprimare naiv-poetică, pe alocuri de o intensitate sentimentală - nu putem vorbi aici de un experiment literar artistic al autoarei. Carmen Sylva practică un scris literar cu tendinţă autobiografică şi politică pro-dinastică, fără a se lăsa influenţată de noile curente literare şi artistice şi de teoriile estetice ale vremii. Astfel, de cea mai mare importanţă pentru opera scriitoarei este însăşi autoarea, datorită rolului ei de excepţie ca regină care se expune ca scriitoare în public, printr-o activitate literară aparent independentă, şi folosind literatura atât pentru reprezentarea prodinastică cât şi pentru tendinţa de automitizare ca o regină ajutătoare şi scriitoare în serviciul coroanei.

Dacă privim activitatea literară a Carmen Sylvei din altă perspectivă decât acea a inovaţiei artistice şi a stilului individual - daca am privi deci din perspectiva publicităţii şi a medierii prin intermediul literaturii - atunci opera reginei-scriitoare apare foarte modernă. "Tue Gutes und rede darüber" (Fă bine şi spune aceasta) este un moto german binecunoscut în domeniul public relations - un aspect similar pe care cititorul l-ar putea găsi cu uşurinţă şi în textele Carmen Sylvei. Datoria de reprezentare dinastică, activitatea caritativă, biografia personală sunt împletite aici, opera Carmen Sylvei fiind o parte a "meseriei" ei de regină şi astfel în mare măsură comunicare şi mediere prin intermediul literaturii. Prin activitatea ei literară, doar aparent independentă, foarte productivă şi pe o lungă durată de trei decenii, prin care a încercat în mod regulat de a propulga concepţia ei despre lume şi de a face publicitate regatului şi dinastiei româneşti în vestul Europei, Carmen Sylva a trăit exemplar unui nou şi modern concept de regină-soţie - un exemplu pe care următoarea regină, Maria, îl va perfecţiona la timpul ei.

Regina Elisabeta a fost apreciată în timpul vieţii pentru angajamentul şi pentru succesul ei ca mediator cultural în Europa. Până şi Mite Kremnitz - fostă co-autoare a unor romane ale reginei şi de altfel un aspru critic al reginei în biografia ei despre Carmen Sylva - îi recunoaşte meritul şi succesul de publicitate şi mediere pentru România prin operele ei literare:

"Chiar dacă coroana regală a dat, fără îndoială, strălucire scrierilor Carmen Sylvei, astfel şi regina la rândul ei a dat aripi de fantezie numelui României, cu care a zburat mai departe în jurul globului decât ar fi putut fără ele. Realizările pozitive ale regelui au raspândit mai puţin gloria României decât numele literar al primei ei regine." (1903)

Demne de a fi menţionate şi citite (la fel şi din perspectiva literar-istorică) sunt Poveştile Peleşului (1883) ale Carmen Sylvei, care apar mai departe în ediţii noi româneşti şi în care autoarei i-a reuşit o simbioză de motive germane şi româneşti de basm popular şi artistic.

Dr. Silvia Irina Zimmermann

 

Bibliografie cronologică a operelor publicate de Carmen Sylva

Silvia Irina Zimmermann:
Regina poeta.
Literatura în serviciul Coroanei

Bucureşti: All, 2013.
Detalii...

Silvia Irina Zimmermann:
Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta
Bucureşti: Curtea Veche, 2014.
Detalii...

"O regină-poetă de neuitat - Carmen Sylva"
Formula AS, Nr. 1076, 10.06.2013 - 16.06.2013

 

Concepţii, cugetări, aforisme:
(Citate din opera literară şi din scrisori.
Traducere în româneşte de Silvia Irina Zimmermann)

"Marele nostru poet Alecsandri ..."

"Sângele să nu-ţi trădeze patria ..."

"Eu îmi voi face datoria de regina ..."

"Ceea ce numeşte lumea dragoste ..."

"Mulţi critică ..."

"In loc de societăţi de binefacere ..."

"Problema feminismului ..."

"În politică se jertfeşte..."

"Fericirea este mereu aceeaşi ..."

"Mama este ca bunul Dumnezeu ..."

"Se spune că femeile ..."

"Ce secol ciudat ..."

Suflet şi minte

© Silvia Irina Zimmermann