Schlagwort-Archive: Monsieur Hampelmann

Carmen Sylva: „Domnul Pulcinel“ (ed. Vremea, 2017). Recenzie de Ion Bodgan Lefter

O poveste de(spre) exil

Reginele și prințesele noastre au scris, au desenat și au pictat, au sculptat, au cântat, au cules folclor, au adus în jurul lor literați, artiști, arhitecți, adăugând astfel Dinastiei o prețioasă dimensiune intelectuală și creativă.

Nu de mult a fost reeditată povestioara Reginei Elisabeta/ Carmen Sylva Domnul Pulcinel/ Monsieur Hampelmann/ Monsieur Polichinelle/ The Story of Mr. Jumping Jack, scrisă în 1891-1892 și publicată în 1898 cu text cvadrilingv și cu ilustrații realizate de André Lecomte du Noüy, versiunea probabil primă, în germană, fiind reprodusă și în scriitura de mână a reginei, prețios-ornamentată (toate reluate acum în ediția îngrijită și postfațată de Silvia Irina Zimmermann, Editura Vremea, Col. Aristocărți, 2017, 102 p.).

E – la prima vedere – o tipică istorioară pentru copii, cu un omuleț de lemn ‚croit‘ de un meșter de jucării. Poate sub influența deja faimosului Pinocchio, pe care Carlo Collodi îl imaginase cu un deceniu înainte, Regina Elisabeta deapănă ‚biografia‘ lui Pulcinel, băiețelul cu sfori care descoperă mai întâi lumea din magazinul plăsmuitorului său, apoi pe cea adevărată, atunci când e cumpărat de o fetiță. Va afla că există luna, pe care n-o văzuse niciodată, căci meșterul trăgea mereu obloanele seara, își descoperă speriat umbra, care-l face să se teamă, asemeni oamenilor, ‚tainicul necunoscut‘, trece prin câteva deteriorări care-l scot din uz, se simte umilit de o altă păpușă, mai sofisticată decât el, și, atunci când ajunge să fie strivit, inert, are viziunea înălțării către rai, către – firește – ‚cerul păpușilor de lemn‘, populat de ‚Pulcineli‘.

În postfața cărții, îngrijitoarea ediției, Silvia Irina Zimmermann, reconstituie cu mare minuție împrejurările în care regina a compus povestea, și anume în exilul său în Germania, după ce încurajase idila dintre Prințul Moștenitor Ferdinand, pe-atunci încă holtei, și domnișoara ei de onoare Elena Văcărescu. În tristul destin al lui Pulcinel Elisabeta și-ar fi proiectat propria dramă. Silvia Irina Zimmermann are și meritul de a-l fi identificat pe adevăratul autor al desenelor, nu pictorul Jean-Jules-Antoine Lecomte du Noüy, căruia îi erau până acum atribuite, ci fratele său André, arhitect al Casei Regale a României. În ediția princeps lipsește… prenumele, de unde confuzia!”

Recenzie de Ioan Bodgan Lefter

Fragment din articolul „Jurnal cultural. Regine și Prințese” apărut în: Reporter Global, 18.08.2018: https://reporterglobal.ro/jurnal-cultural-regine-si-printese/

Despre o carte de poveşti a Reginei Elisabeta şi adevăratul ei ilustrator (Magazin istoric)

„A fost odată ca niciodată o regină în exil”

Articol de Silvia Irina Zimmermann publicat în revista „Magazin istoric”, august 2017, pp.60-63.

Din timpul exilului reginei Elisabeta a României ne-a rămas ca mărturie literară o poveste cu aspecte autobiografice, Monsieur Hampelmann, tradusă în româneşte sub titlul Domnul Pulcinel şi publicată în 1898 sub pseudonimul artistic al reginei, Carmen Sylva. Pe de o parte, ea poate fi citită ca o povestire fantastică despre o marionetă din lemn însufleţită, un fel de arlechin vesel şi naiv, îmbrăcat în haine pestriţe şi purtând o mască pe faţă, unul dintre personajele tipice ale teatrului popular italian, Commedia dell’arte. În povestea reginei, Pulcinel doreşte să aducă bucurie copilului care se joacă cu el, dar, după ce i se rup sforicelele şi nu se mai poate mişca, moare de durere pentru că fusese aruncat de copil. Pe de altă parte, această poveste poate fi citită şi prin oglinda destinului reginei, aflată începând cu vara anului 1892 în exil, din cauza implicării ei în „afacerea Văcărescu“, căci încurajase relaţia principelui moştenitor Ferdinand cu domnişoara ei de onoare preferată, Elena Văcărescu.

În literatura de specialitate găsim menţiunea că ilustratorul acestei poveşti a reginei Elisabeta (Carmen Sylva) ar fi fost pictorul Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ. În noile noastre cercetări am descoperit că este vorba de André Lecomte du Nouÿ (1844-1914), fratele pictorului, arhitect francez în serviciul Casei Regale a României, care contribuie la ilustrarea ediţiei princeps a poveştii reginei şi de care aceasta era legată printr-o frumoasă prietenie, mai puţin cunoscută.

 

Din cuprins:

  • Cine a fost adevăratul ilustrator al cărţii reginei? Nu pictorul, ci arhitectul Lecomte du Noüy
  •  Prietenia Reginei Elisabeta cu André Lecomte du Noüy, arhitectul restaurator al Casei Regale
  •  Monsieur Hampelmann / Domnul Pulcinel – o poveste despre devotament şi răsplată

 

Silvia Irina Zimmermann

Magazin istoric, august 2017: www.magazinistoric.ro