Schlagwort-Archive: magazin istoric

Despre o carte de poveşti a Reginei Elisabeta şi adevăratul ei ilustrator (Magazin istoric)

„A fost odată ca niciodată o regină în exil”

Articol de Silvia Irina Zimmermann publicat în revista „Magazin istoric”, august 2017, pp.60-63.

Din timpul exilului reginei Elisabeta a României ne-a rămas ca mărturie literară o poveste cu aspecte autobiografice, Monsieur Hampelmann, tradusă în româneşte sub titlul Domnul Pulcinel şi publicată în 1898 sub pseudonimul artistic al reginei, Carmen Sylva. Pe de o parte, ea poate fi citită ca o povestire fantastică despre o marionetă din lemn însufleţită, un fel de arlechin vesel şi naiv, îmbrăcat în haine pestriţe şi purtând o mască pe faţă, unul dintre personajele tipice ale teatrului popular italian, Commedia dell’arte. În povestea reginei, Pulcinel doreşte să aducă bucurie copilului care se joacă cu el, dar, după ce i se rup sforicelele şi nu se mai poate mişca, moare de durere pentru că fusese aruncat de copil. Pe de altă parte, această poveste poate fi citită şi prin oglinda destinului reginei, aflată începând cu vara anului 1892 în exil, din cauza implicării ei în „afacerea Văcărescu“, căci încurajase relaţia principelui moştenitor Ferdinand cu domnişoara ei de onoare preferată, Elena Văcărescu.

În literatura de specialitate găsim menţiunea că ilustratorul acestei poveşti a reginei Elisabeta (Carmen Sylva) ar fi fost pictorul Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ. În noile noastre cercetări am descoperit că este vorba de André Lecomte du Nouÿ (1844-1914), fratele pictorului, arhitect francez în serviciul Casei Regale a României, care contribuie la ilustrarea ediţiei princeps a poveştii reginei şi de care aceasta era legată printr-o frumoasă prietenie, mai puţin cunoscută.

 

Din cuprins:

  • Cine a fost adevăratul ilustrator al cărţii reginei? Nu pictorul, ci arhitectul Lecomte du Noüy
  •  Prietenia Reginei Elisabeta cu André Lecomte du Noüy, arhitectul restaurator al Casei Regale
  •  Monsieur Hampelmann / Domnul Pulcinel – o poveste despre devotament şi răsplată

 

Silvia Irina Zimmermann

Magazin istoric, august 2017: www.magazinistoric.ro

Regina Elisabeta despre Ferdinand şi Maria (Magazin istoric)

Articol de Silvia Irina Zimmermann publicat în revista „Magazin istoric”, iulie 2016, pp. 40-42.

Textele literare publicate de regina Elisabeta în timpul vieţii sub pseudonimul Carmen Sylva nu sunt în primul rând literatură, ci în mare parte un mod de comunicare directă a reginei în spaţiul public. Prin operele literare, regina scriitoare intenţiona să influenţeze opinia publică în sens pozitiv faţă de dinastia cu origini străine în România, iar ca regină fără de copii, îşi dorea să lase o moştenire spirituală.

Un bun exemplu este jurnalul reginei Pe Dunăre, publicat în 1905 în acelaşi timp în Germania şi în România, în traducerea lui Alexandru Tzigara-Samurcaş, în care relatează călătoria familiei regale pe fluviu în mai 1904. Au participat regele Carol I, regina Elisabeta, principele Ferdinand, principesa Maria, principele Carol şi principesa Elisabeta. Dese menţionări, caracterizări şi descrieri găsim în acest jurnal despre copiii perechii princiare, Carol şi Elisabeta. Pe alocuri este menţionată principesa Maria, luând parte la diferite manifestări pe parcursul călătoriei. Elisabeta subliniază aici, prin mici detalii doar schiţate, o relaţie pozitivă cu principesa moştenitoare şi dă de înţeles că ambele au concepţii comune despre rolul lor, de exemplu, despre participarea la obicieurile populare româneşti şi, astfel, stabilirea unei relaţii bune cu populaţia ţării.

Singurul membru al familiei regale care nu este menţionat deloc în acest jurnal al reginei, este Ferdinand, principele moştenitor al tronului României, ceea ce nedumereşte.

Silvia Irina Zimmermann

Magazin istoric, iunie 2016: www.magazinistoric.ro