Schlagwort-Archive: carmen sylva

Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva): De prin veacuri. Povestiri istorice şi legende populare pentru copii

Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva): De prin veacuri. Povestiri istorice şi legende populare pentru copii.
Ediţie îngrijită, prefaţă şi traduceri de Silvia Irina Zimmermann.
Bucureşti: Humanitas, 2018, 160 pagini, ISBN 978-973-50-6265-1.

Cuprinsul cărţii:
http://sizimmermann.de/buch/deprinveacuri.htm

Detalii pe pagina editurii Humanitas:
http://www.humanitas.ro/humanitas/de-prin-veacuri

„Legenda spune că în anul 1866, când i se oferise Principelui Karl de Hohenzollern‑Sigmaringen coroana României, acesta, necunoscând încă ţara, a desfășurat harta şi, trăgând cu creionul o linie dreaptă de la Londra la Bombay, văzu că trece prin România. Atunci primi coroana, considerând România ‚o ţară cu viitor‘.[1] Ajuns în ţară, tânărul domnitor depuse jurământul pe Constituţia ţării în 10 mai 1866, declarând (pe atunci în franceză): ‚Punând piciorul pe acest pământ sacru, am și devenit român.[2] Iar domnitorul îşi ţinuse promisiunea: îşi însuşi în scurt timp limba română, învăţă despre istoria, geografia, economia şi cultura noii sale ţări, împărtăşi visul poporului său, luptând pentru neatârnare, cuceri împreună cu armata română independenţa ţării în anul 1878 şi-i deveni în 1881 primul rege.

Dar povestea Regelui Carol I al României ar fi incompletă fără povestea aceleia care i-a stat alături de-a lungul vieţii, Elisabeta, prima regină a României. Astfel, legenda spune că în anul 1869, când primise cererea în căsătorie, Principesa Elisabeta de Wied, necunoscând încă României, dar admirând devotamentul Principelui Carol în serviciul noii sale patrii, fusese entuziasmată de ‚frumuseţea misiunii‘ pe tronul României.[3] Încă din timpul logodnei, Elisabeta începu să înveţe limba şi cultura română, declarând în scrisorile către logodnicul ei: ‚Carol, îţi promit cu sfinţenie că voi fi demnă de tine, vreau să merit să fiu una cu tine!‘[4] Şi Regina Elisabeta îşi ţinuse promisiunea, fiindu-i partenera devotată pe tronul României, făcându-i cunoscute meritele în întreaga lume prin activitatea de scriitoare sub numele artistic Carmen Sylva şi contribuind, astfel, la făurirea unui mit al Regelui României Independente.

[…]

Pentru ediţia de faţă a povestirilor istorice scrise de Carmen Sylva pentru copii am selectat din volumele româneşti De prin veacuri povestirile despre personalităţile istorice româneşti pe care Regina Elisabeta le asociază imaginii de suveran a Regelui Carol I (regele apărător de ţară, erou în lupta pentru neatârnarea ţării, păstrător şi promotor al culturii româneşti – conform idealului istoric naţional simbolizat prin personalităţile lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Constantin Brâncoveanu). De asemenea, am ales textele despre personalităţile feminine din istoria ţării care i-au servit Reginei Elisabeta ca orientare pentru propria-i identificare cu tradiţia, rolul şi imaginea femeii ca soţie de domnitor: doamna milostivă faţă de supuşi, sprijinindu-şi soţul sau fiul domnitor, dedicată luptelor şi idealului de unitate al naţiunii. Dintre personajele feminine în povestirile Reginei Elisabeta ies în evidenţă Maria Oltea, în povestirea Mama lui Ştefan cel Mare (după balada lui Dimitrie Bolintineanu), şi Doamna Miliţa Despina, soţia lui Neagoe Basarab, în Meşterul Manole, repovestită de regină după balada culeasă din popor de Vasile Alecsandri, Legenda Mănăstirii Argeşului, la care regina adaugă un episod despre ctitorii mănăstirii, insistând mai ales asupra unei secvenţe în care Doamna Despina îşi dăruieşte podoabele pentru construcţia bisericii. De o parte, mama de domnitor care pune lupta pentru libertatea poporului mai presus de viaţa fiului, până la jertfa supremă, iar de altă parte soţia de domnitor, care aduce ofrandă bisericii domneşti giuvaierele sale, ca însemne ale poziţiei ei sociale de doamnă a ţării, oferind cu generozitate un alt fel de jertfă. Ambele personaje istorice par a-i oferi înseşi Reginei Elisabeta modele demne de urmat pentru rolul ei alături de Regele Carol I pe tronul României, potrivindu-se cu îndemnul regelui pentru familia regală şi dinastia întemeiată în România: ‚Totul pentru ţară, nimic pentru mine‘.

Două povestiri evocă figura eroică a Regelui Carol I în lupta pentru independenţa României: Căderea Vidinului (din volumul De prin veacuri) şi povestea Stai! Cine-i acolo? (din volumul Poveştile unei Regine), dintre care o redăm în prezentul volum pe cea din urmă.[5]

Un aspect surprinzător şi demn de menţionat este că unele texte ale Reginei Elisabeta despre vremea domniei Regelui Carol I conţin pasaje care reproduc relatările Regelui Carol I către regină. De exemplu, găsim în povestirea mai sus amintită descrierea drumului de la Plevna la Nicopole, iarna, iar aceeaşi descriere o regăsim şi în povestea autobiografică a reginei, Robia Peleşului.[6]

[…]

Legendele din partea a doua a volumului de faţă, repovestite de Regina Elisabeta, pe care le redăm pentru prima oară traduse în limba română, apăruseră iniţial în volumul german Durch die Jahrhunderte (1885) dedicat lui Vasile Alecsandri, poetul, diplomatul şi prietenul Casei Regale a României.

Apreciind baladele populare româneşti culese de Alecsandri ca fiind cele mai valoroase din cultura populară a ţării, Regina Elisabeta dorea să le facă cunoscute şi în străinătate, repovestindu-le pentru cititorii de limbă germană şi publicându-le în Germania. Am ales pentru ediţia de faţă patru din baladele populare publicate iniţial în volumul german (Oprişan, Movila lui Burcel, Bogdan, Meşterul Manole), iar ca introducere la acestea redăm, de asemenea pentru prima oară într-o traducere în limba română, povestirea autobiografică a Reginei Elisabeta Cum a găsit Alecsandri baladele.

În final, povestea alegorică Puiu, redată în varianta românească publicată în anul 1882 în Analele Academiei Române[7], povesteşte despre visul poporului român de neatârnare – un ideal care se împlineşte în anul 1878, în vremea domniei Regelui Carol I al României. Cu toate că Regina Elisabeta nu menţionează în poveste că eroina numită Puiu, alegoria României, îşi câştigă libertatea faţă de fraţii ei mai mari, dominanţi şi nedrepţi cu ea, povestea se sfârşeşte cu imaginea lui Puiu ridicându-se în picioare şi privind înspre ‚visul unui mare viitor‘. Evident, acest ‚mare viitor‘ înseamnă pentru Regina Elisabeta visul poporului român împlinit de Regele Carol I împreună cu armata română prin victoria în Războiul de Independenţă a României.

[…]

Pornind de la dragostea Reginei Elisabeta pentru cultura populară românească, pe care a demonstrat-o din belşug, atât prin activitatea literară şi de traducere, cât şi prin prezenţa ei, îmbrăcând portul naţional la Curtea Regală, în călătoriile prin ţară şi în străinătate, volumul de faţă se doreşte a fi o mică antologie a istoriei României repovestită pentru copii de prima regină a României, Elisabeta, unind povestea luptelor ţării cu legendele româneşti, îndrăgite deopotrivă de regină şi de poporul român de prin veacuri şi până în zilele noastre.”

Silvia Irina Zimmermann

(Extras din prefaţa cărţii: „Istoria popoarelor este istoria luptelor.” Povestiri istorice şi legende populare repovestite de Regina Elisabeta a României pentru copii, pp. 7-30)

Note:
[1] Silvia Irina Zimmermann: Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta. La 100 de ani de la moartea Regelui Carol I al României (1839-1914). Imagini din Arhiva Princiară de Wied şi din colecţia autoarei. Cuvânt înainte de ASR Principele Radu al României. Prefaţă de prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca. Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2014, pp.14, 89-90 şi 184.
[2] Apud Cuvântările Regelui Carol I, ediţie îngrijită de Constantin C. Giurescu, vol. I, Fundaţia pentru Literatură și Artă „Regele Carol II“, București, 1939, p. 6.
[3] Carmen Sylva: Colţul penaților mei, în româneşte, cuvânt introductiv şi addenda de Dumitru Hîncu, Bucureşti: editura Vivaldi, 2002, vol. 1, 2002, pp.28-29.
[4] Arhivele Naţionale ale României (ANR), Fond Casa Regală, Regele Carol I, VD‑334.
[5] Titlul original al povestirii germane este: „Halt! Wer da?“ („Stai! Cine-i acolo?“), în volumul: Carmen Sylva, Märchen einer Königin, ed. cit., pp. 158–169. Povestirea a fost publicată şi în vremea Reginei Elisabeta (în volumul: Carmen Sylva, Poveştile unei Regine, [traducător necunoscut], Socec, Bucureşti, 1906, pp. 8–18) şi, cu unele omisiuni pe alocuri, de Leopold Stern (în volumul: Carmen Sylva, De ce ne trebuiesc regii? Umbra lui Ştefan cel Mare, traducere de Leopold Stern, Editura Lumen, Bucureşti, nr. 66, pp. 17–29).
[6] Carmen Sylva: Robia Peleşului (1897), p. 38. Carmen Sylva, Regina Elisabeta a României: Poveştile Peleşului, ediţie îngrijită şi postfață de Silvia Irina Zimmermann, ediţia a II-a adăugită, Bucureşti: Corint, 2018, p. 122.
[7] Carmen Sylva: Puiu. Extras din Analele Academiei Române, Seria II, Tom. V, secţ. II, Bucureşti: Socec, 1882, [traducător necunoscut]. Versiunea originală în limba germană a apărut în ediţia princeps germană a Poveştilor Peleşului (Carmen Sylva: Pelesch Märchen, 1883, pp. 215-223).

* * *

Lansări:

Bucureşti: târgul de carte „Gaudeamus”, 18 noiembrie 2018.

Sibiu: Librăria Humanitas Constantin Noica, 30 martie 2019.

„Comori văzute, auzite şi de folos Regelui şi ţării”. Artă , decor, cultură şi idei novatoare în corespondenţa Reginei Elisabeta cu Regele Carol I.

Invitaţie la conferinţa:

„Comori văzute, auzite şi de folos Regelui şi ţării”. Artă , decor, cultură şi idei novatoare în corespondenţa Reginei Elisabeta cu Regele Carol I.

Prezintă: Dr. Silvia Irina Zimmermann (Germania)

Miercuri, 12 septembrie 2018, ora 17, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti.

Scrisorile Reginei Elisabeta a României adresate Regelui Carol I în timpul sejururilor reginei în străinătate conţin numeroase impresii despre locurile vizitate şi personalităţile pe care le întâlneşte regina. Din dorinţa de a-i scrie despre lucruri care îl interesează pe rege în mod deosebit, Regina Elisabeta îi descrie oraşele vizitate, clădirile importante şi monumentele de interes cultural şi istoric european, muzeele şi operele de artă mai deosebite, decorurile palatelor în care este invitată de membrii Caselor Regale ale Olandei şi Marii Britanii, noile cărţi citite în ultima vreme, dându-i noi sugestii de lectură şi augustului soţ, personalităţile cu idei novatoare şi creative (ingineri, medici, pedagogi, scriitori, artişti etc.) care ar putea fi de un interes şi în România în diferite domenii de activitate (cultură, ştiinţe, economie, învăţământ, ajutor medical şi social etc.).
Prin aceste impresii şi sugestii regina spera, în acelaşi timp, să îi ofere Regelui simţământul că sejururile ei mai îndelungate în străinătate, îndatorate stării ei de sănătate slăbite, nu sunt un „timp pierdut”, ci regina îl foloseşte în mod util în serviciul regelui, făcând prin prezenţa ei în străinătate publicitate României şi culegând totodată informaţii utile pentru rege şi pentru ţară. Pe de altă parte, pe lângă anumite informaţii despre construcţia şi amenajarea Castelului Peleş şi a Palatul Domnesc/ Regal din Bucureşti, poate mai puţin cunoscute, impresiile şi sugestiile pe care le consideră regina interesante pentru rege relevă atât gustul artistic al Regelui Carol I cât şi interesul suveranului pentru anumite domenii care, din viziunea reginei, necesitau sprijin şi încurajare şi din partea Casei Regale a României.

Dr. Silvia Irina Zimmermann s-a născut în anul 1970 la Sibiu. A studiat la universităţile din Sibiu şi Marburg filologie germană, engleză, istoria artei şi sociologie şi este doctor în literatură germană a Universităţii din Marburg cu o teză de doctorat despre opera literară a Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva). În anul 2012 a iniţiat înfiinţarea Centrului de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied din Neuwied, pe care îl conduce onorific din 2012 până în prezent. A publicat mai multe cărţi în limba germană şi română despre Regina Elisabeta a României şi este co-editoare a colecţiei Centrului de Cercetare Carmen Sylva.

Conferinţă în cadrul proiectului Fundației Culturale Secolul 21:

„Istorie regală în România. Valori europene în artă şi arhitectură. Conferinţele Ruxanda Beldiman”.

Evenimentul pe facebook: https://www.facebook.com/events/2103939276539156/

Albumul „Poveştile Peleşului” ediţia a II-a adăugită

„Iubesc toate animalele” scria Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) într-un eseu intitulat „Pisicuțele mele” despre o întreagă armată de pisici adorate, răsfățate, împodobite cu fundițe și cărora Regina le rezervase o întreagă cameră la Castelul Peleș (descrisă şi de Zoe Cămărăşescu în „Amintiri”).

Dar în aceeași măsură Regina Elisabeta iubea și câinii, despre care scrie deseori în corespondența ei cu Regele Carol I și cărora le dedicase o poveste încântătoare, în versuri, în ediția a 3-a germană a „Poveștilor Peleșului”. Această poveste, „Piscul Câinelui”, care explică numele vârfului de munte din Bucegi printr-o snoavă (cu o întrecere între însăși Dracul și îngerașii) și cuprinzând mai multe povești într-o poveste despre „devotamentul de câine”, apare acum pentru prima oară într-o traducere românească (o traducere excelentă de Romanița Constantinescu) în albumul „Poveștile Peleșului”, ediția a 2-a adăugită la Editura Corint.

Ediția de față a albumului „Poveștile Peleșului” cuprinde, astfel, pentru prima dată în România, toate poveștile Reginei Elisabeta despre Peleș, de la binecunoscuta ediție princeps a „Poveștilor Peleșului”, traduse în românește de Dimitrie A. Sturdza, povestea autobiografică „Robia Peleșului”, tradusă de Elena Radu Rosetti și până la adăugirile din edițiile germane originale, printre care și pasajele despre Castelul Peleș din povestea „Valea Rea”, traduse de mine deja pentru prima ediție a albumului de la Editura Corint. O selecție de fotografii de familie din Arhiva Princiară de Wied și o frumoasă prefață a ASS Principesa Isabelle de Wied invită cititorii pe urmele primei Regine a României la Sinaia și la Castelul Peleș.

Pișcoturile tradiționale pentru lansarea de vineri, 1 iunie, la Bookfest le iau cu mine mot à mot din versiunea franceză („langues de chat”) și reinterpretarea lor austriacă de “limbi de pisică” („Katzenzungen”) – dar nu aspre, ci doar dulci, din ciocolată. Invitatele mele la lansarea de vineri sunt Alina Pavelescu și Nona Rapotan, iar din partea editurii participă Ana Antonescu.

Tuturor care au contribuit, și cu sugestii și încurajare, la realizarea acestui album deosebit le mulțumesc cu recunoștință și cu bucurie din toată inima.

P.S.: Pisica din catifea albă e o creație a mea: ea împlinește anul acesta 7 ani, o cifră magică în viața pisicilor – dar asta e o altă poveste…

Exilul Reginei Elisabeta a României şi prelucrarea lui literară într-o carte de poveşti ilustrată împreună cu André Lecomte du Noüy

Exilul Reginei Elisabeta a României şi prelucrarea lui literară într-o carte de poveşti ilustrată împreună cu André Lecomte du Noüy

Articol de Silvia Irina Zimmermann, publicat în Revista Bibliotecii Academiei Române, Anul 2, Nr. 1, 2017, pp. 133-150.

Abstract: The Romanian Academy Library treasures a rare book of Queen Elisabeth of Romania (Carmen Sylva), with a fairy tale which reveals her  literary processing of her exile and her personal fate. New facts, discovered in  her letters from Pallanza (Italy) to King Carol I of Romania, also show that the artist who contributed with illustrations for this fairy tale book of the Queen was the Court architect and conservator André Lecomte du Noüy – and not his brother, the painter Jean-Jules-Antoine Lecomte du Noüy, as it was wrongly mentioned in several bibliographic sources before.

Key Words: King Carol I of Romania, Carmen Sylva – Elisabeth of Romania, literature, André Lecomte du Noüy, exile, Romania, history, letters.

„Biblioteca Academiei Române păstrează în fondul său de carte o lucrare a Reginei Elisabeta a României, consoarta Regelui Carol I al României, publicată sub pseudonimul Carmen Sylva, o poveste cu aspecte autobiografice care ne-a rămas ca mărturie literară din primele luni ale exilului reginei în Italia, la Pallanza (din 16 septembrie 1891 şi până la 1 iunie 1892). Ediţia princeps a poveştii Monsieur Hampelmann (tradusă în româneşte sub titlul Domnul Pulcinel), publicată în 1898 şi singura ediţie până acum, cuprinde, pe lângă textul poveştii în patru limbi (germană, română, franceză şi engleză), facsimilele paginii de titlu pictate de regină şi ale paginilor poveştii cu scrisul reginei, într-o caligrafie stilată şi cu ornamente pentru majusculele de la începutul paragrafelor, asemănător manuscriselor cu miniaturi medievale.

Împreună cu ilustraţiile adăugate de André Lecomte du Noüy pe paginile scrise de regină, în genul cărţilor pentru copii de la sfârşitul secolului al XIX-lea, de o naivitate plină de candoare, Domnul Pulcinel este o carte încântătoare atât pentru copii, cât şi pentru cei mari.“

 

Textul integral al articolului pe pagina Revistei Biblioteci Academiei Române:  PDF

http://revista.biblacad.ro/wp-content/uploads/2017/09/2017_2_1_10.pdf

Imagine: Pagina de titlu şi ilustraţia de la pagina 1 din exemplarul cărţii „Monsieur Hampelmann“ de Carmen Sylva şi André Lecomte du Noüy de la Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, BAR, II 486617.

Mulţmiri Doamnei Dr. Delia Bălăican pentru indicaţiile bibliografice privitoare la exemplarul cărţii din fondul Bibliotecii Academiei Românie.

 

Despre o carte de poveşti a Reginei Elisabeta şi adevăratul ei ilustrator (Magazin istoric)

„A fost odată ca niciodată o regină în exil”

Articol de Silvia Irina Zimmermann publicat în revista „Magazin istoric”, august 2017, pp.60-63.

Din timpul exilului reginei Elisabeta a României ne-a rămas ca mărturie literară o poveste cu aspecte autobiografice, Monsieur Hampelmann, tradusă în româneşte sub titlul Domnul Pulcinel şi publicată în 1898 sub pseudonimul artistic al reginei, Carmen Sylva. Pe de o parte, ea poate fi citită ca o povestire fantastică despre o marionetă din lemn însufleţită, un fel de arlechin vesel şi naiv, îmbrăcat în haine pestriţe şi purtând o mască pe faţă, unul dintre personajele tipice ale teatrului popular italian, Commedia dell’arte. În povestea reginei, Pulcinel doreşte să aducă bucurie copilului care se joacă cu el, dar, după ce i se rup sforicelele şi nu se mai poate mişca, moare de durere pentru că fusese aruncat de copil. Pe de altă parte, această poveste poate fi citită şi prin oglinda destinului reginei, aflată începând cu vara anului 1892 în exil, din cauza implicării ei în „afacerea Văcărescu“, căci încurajase relaţia principelui moştenitor Ferdinand cu domnişoara ei de onoare preferată, Elena Văcărescu.

În literatura de specialitate găsim menţiunea că ilustratorul acestei poveşti a reginei Elisabeta (Carmen Sylva) ar fi fost pictorul Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ. În noile noastre cercetări am descoperit că este vorba de André Lecomte du Nouÿ (1844-1914), fratele pictorului, arhitect francez în serviciul Casei Regale a României, care contribuie la ilustrarea ediţiei princeps a poveştii reginei şi de care aceasta era legată printr-o frumoasă prietenie, mai puţin cunoscută.

 

Din cuprins:

  • Cine a fost adevăratul ilustrator al cărţii reginei? Nu pictorul, ci arhitectul Lecomte du Noüy
  •  Prietenia Reginei Elisabeta cu André Lecomte du Noüy, arhitectul restaurator al Casei Regale
  •  Monsieur Hampelmann / Domnul Pulcinel – o poveste despre devotament şi răsplată

 

Silvia Irina Zimmermann

Magazin istoric, august 2017: www.magazinistoric.ro