Archiv der Kategorie: Events

Regina Elisabeta (Carmen Sylva), altfel decât o ştim

Când crezi că ai aflat deja tot despre o personalitate istorică și că nu mai poate veni nimic nou și, gata, te-ai lămurit și s-a terminat povestea –  şi atunci dai de o nouă carte, descoperi un nou document de arhivă, vezi o fotografie necunoscută până acum, și fiecare dă o nouă nuanță vechilor povești…

Astfel și despre Elisabeta de Wied, prima Regină a României, Regina poetă Carmen Sylva.

Și despre care Regina Maria scria mai târziu că „amintirea ei îi era mai dragă” decât îi fusese bătrâna Regină pe când mai era în viață. Și căreia Regina Maria, ca scriitoare, îi dedicase, tot mai târziu, o carte „din adâncă gratitudine”: pentru că Regina poetă Carmen Sylva a fost cea care i-a descoperit prima talentul ei, încurajând-o „cu multă căldură” să scrie și ea.

Și iată că istoria nu se termină niciodată și de aceea rămâne mereu interesantă și frumoasă.

Joi, 30 mai, ora 18, la Casa Schiller din București. Vă aștept cu drag!

Silvia Irina Zimmermann

* * *

Invitaţie la conferinţa cu proiecţie de imagini şi prezentare de carte:

„Cu pana în mână sunt o cu totul altă persoană” – Regina Elisabeta (Carmen Sylva), altfel decât o ştim: viaţa şi opera în imagini, mărturii proprii şi documente de arhivă inedite

Prezintă: Dr. Silvia Irina Zimmermann

Eveniment la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din Bucureşti în colaborare cu Centrul de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied din Neuwied, joi, 30 mai 2019, ora 18.

O nouă biografie a Elisabetei de Wied, prima Regină a României, scriitoarea Carmen Sylva apărută în Germania:

Silvia Irina Zimmermann: „Die Feder in der Hand bin ich eine ganz andre Person.“ Carmen Sylva (1843-1916). Leben und Werk.
Mit einem Vorwort von I.D. Isabelle Fürstin zu Wied. Schriftenreihe der Forschungsstelle Carmen Sylva/ Fürstlich Wiedisches Archiv, Band 8, Stuttgart: ibidem-Verlag, 2019, 434 S., ISBN: 978-3-8382-0815-2.

[Silvia Irina Zimmermann: „Cu pana în mână sunt o cu totul altă persoană”. Carmen Sylva (1843-1916). Viaţa şi opera (carte în limba germană). Prefaţă de ASS Principesa Isabelle de Wied, Colecţia Centrului de Cercetare, vol. 8, 434 pagini, Stuttgart: Editura Ibidem, 2019].

Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva): De prin veacuri. Povestiri istorice şi legende populare pentru copii

Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva): De prin veacuri. Povestiri istorice şi legende populare pentru copii.
Ediţie îngrijită, prefaţă şi traduceri de Silvia Irina Zimmermann.
Bucureşti: Humanitas, 2018, 160 pagini, ISBN 978-973-50-6265-1.

Cuprinsul cărţii:
http://sizimmermann.de/buch/deprinveacuri.htm

Detalii pe pagina editurii Humanitas:
http://www.humanitas.ro/humanitas/de-prin-veacuri

„Legenda spune că în anul 1866, când i se oferise Principelui Karl de Hohenzollern‑Sigmaringen coroana României, acesta, necunoscând încă ţara, a desfășurat harta şi, trăgând cu creionul o linie dreaptă de la Londra la Bombay, văzu că trece prin România. Atunci primi coroana, considerând România ‚o ţară cu viitor‘.[1] Ajuns în ţară, tânărul domnitor depuse jurământul pe Constituţia ţării în 10 mai 1866, declarând (pe atunci în franceză): ‚Punând piciorul pe acest pământ sacru, am și devenit român.[2] Iar domnitorul îşi ţinuse promisiunea: îşi însuşi în scurt timp limba română, învăţă despre istoria, geografia, economia şi cultura noii sale ţări, împărtăşi visul poporului său, luptând pentru neatârnare, cuceri împreună cu armata română independenţa ţării în anul 1878 şi-i deveni în 1881 primul rege.

Dar povestea Regelui Carol I al României ar fi incompletă fără povestea aceleia care i-a stat alături de-a lungul vieţii, Elisabeta, prima regină a României. Astfel, legenda spune că în anul 1869, când primise cererea în căsătorie, Principesa Elisabeta de Wied, necunoscând încă ţara, dar admirând devotamentul Principelui Carol în serviciul noii sale patrii, fusese entuziasmată de ‚frumuseţea misiunii‘ pe tronul României.[3] Încă din timpul logodnei, Elisabeta începu să înveţe limba şi cultura română, declarând în scrisorile către logodnicul ei: ‚Carol, îţi promit cu sfinţenie că voi fi demnă de tine, vreau să merit să fiu una cu tine!‘[4] Şi Regina Elisabeta îşi ţinuse promisiunea, fiindu-i partenera devotată pe tronul României, făcându-i cunoscute meritele în întreaga lume prin activitatea de scriitoare sub numele artistic Carmen Sylva şi contribuind, astfel, la făurirea unui mit al Regelui României Independente.

[…]

Pentru ediţia de faţă a povestirilor istorice scrise de Carmen Sylva pentru copii am selectat din volumele româneşti De prin veacuri povestirile despre personalităţile istorice româneşti pe care Regina Elisabeta le asociază imaginii de suveran a Regelui Carol I (regele apărător de ţară, erou în lupta pentru neatârnarea ţării, păstrător şi promotor al culturii româneşti – conform idealului istoric naţional simbolizat prin personalităţile lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Constantin Brâncoveanu). De asemenea, am ales textele despre personalităţile feminine din istoria ţării care i-au servit Reginei Elisabeta ca orientare pentru propria-i identificare cu tradiţia, rolul şi imaginea femeii ca soţie de domnitor: doamna milostivă faţă de supuşi, sprijinindu-şi soţul sau fiul domnitor, dedicată luptelor şi idealului de unitate al naţiunii. Dintre personajele feminine în povestirile Reginei Elisabeta ies în evidenţă Maria Oltea, în povestirea Mama lui Ştefan cel Mare (după balada lui Dimitrie Bolintineanu), şi Doamna Miliţa Despina, soţia lui Neagoe Basarab, în Meşterul Manole, repovestită de regină după balada culeasă din popor de Vasile Alecsandri, Legenda Mănăstirii Argeşului, la care regina adaugă un episod despre ctitorii mănăstirii, insistând mai ales asupra unei secvenţe în care Doamna Despina îşi dăruieşte podoabele pentru construcţia bisericii. De o parte, mama de domnitor care pune lupta pentru libertatea poporului mai presus de viaţa fiului, până la jertfa supremă, iar de altă parte soţia de domnitor, care aduce ofrandă bisericii domneşti giuvaierele sale, ca însemne ale poziţiei ei sociale de doamnă a ţării, oferind cu generozitate un alt fel de jertfă. Ambele personaje istorice par a-i oferi înseşi Reginei Elisabeta modele demne de urmat pentru rolul ei alături de Regele Carol I pe tronul României, potrivindu-se cu îndemnul regelui pentru familia regală şi dinastia întemeiată în România: ‚Totul pentru ţară, nimic pentru mine‘.

Două povestiri evocă figura eroică a Regelui Carol I în lupta pentru independenţa României: Căderea Vidinului (din volumul De prin veacuri) şi povestea Stai! Cine-i acolo? (din volumul Poveştile unei Regine), dintre care o redăm în prezentul volum pe cea din urmă.[5]

Un aspect surprinzător şi demn de menţionat este că unele texte ale Reginei Elisabeta despre vremea domniei Regelui Carol I conţin pasaje care reproduc relatările Regelui Carol I către regină. De exemplu, găsim în povestirea mai sus amintită descrierea drumului de la Plevna la Nicopole, iarna, iar aceeaşi descriere o regăsim şi în povestea autobiografică a reginei, Robia Peleşului.[6]

[…]

Legendele din partea a doua a volumului de faţă, repovestite de Regina Elisabeta, pe care le redăm pentru prima oară traduse în limba română, apăruseră iniţial în volumul german Durch die Jahrhunderte (1885) dedicat lui Vasile Alecsandri, poetul, diplomatul şi prietenul Casei Regale a României.

Apreciind baladele populare româneşti culese de Alecsandri ca fiind cele mai valoroase din cultura populară a ţării, Regina Elisabeta dorea să le facă cunoscute şi în străinătate, repovestindu-le pentru cititorii de limbă germană şi publicându-le în Germania. Am ales pentru ediţia de faţă patru din baladele populare publicate iniţial în volumul german (Oprişan, Movila lui Burcel, Bogdan, Meşterul Manole), iar ca introducere la acestea redăm, de asemenea pentru prima oară într-o traducere în limba română, povestirea autobiografică a Reginei Elisabeta Cum a găsit Alecsandri baladele.

În final, povestea alegorică Puiu, redată în varianta românească publicată în anul 1882 în Analele Academiei Române[7], povesteşte despre visul poporului român de neatârnare – un ideal care se împlineşte în anul 1878, în vremea domniei Regelui Carol I al României. Cu toate că Regina Elisabeta nu menţionează în poveste că eroina numită Puiu, alegoria României, îşi câştigă libertatea faţă de fraţii ei mai mari, dominanţi şi nedrepţi cu ea, povestea se sfârşeşte cu imaginea lui Puiu ridicându-se în picioare şi privind înspre ‚visul unui mare viitor‘. Evident, acest ‚mare viitor‘ înseamnă pentru Regina Elisabeta visul poporului român împlinit de Regele Carol I împreună cu armata română prin victoria în Războiul de Independenţă a României.

[…]

Pornind de la dragostea Reginei Elisabeta pentru cultura populară românească, pe care a demonstrat-o din belşug, atât prin activitatea literară şi de traducere, cât şi prin prezenţa ei, îmbrăcând portul naţional la Curtea Regală, în călătoriile prin ţară şi în străinătate, volumul de faţă se doreşte a fi o mică antologie a istoriei României repovestită pentru copii de prima regină a României, Elisabeta, unind povestea luptelor ţării cu legendele româneşti, îndrăgite deopotrivă de regină şi de poporul român de prin veacuri şi până în zilele noastre.”

Silvia Irina Zimmermann

(Extras din prefaţa cărţii: „Istoria popoarelor este istoria luptelor.” Povestiri istorice şi legende populare repovestite de Regina Elisabeta a României pentru copii, pp. 7-30)

Note:
[1] Silvia Irina Zimmermann: Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta. La 100 de ani de la moartea Regelui Carol I al României (1839-1914). Imagini din Arhiva Princiară de Wied şi din colecţia autoarei. Cuvânt înainte de ASR Principele Radu al României. Prefaţă de prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca. Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2014, pp.14, 89-90 şi 184.
[2] Apud Cuvântările Regelui Carol I, ediţie îngrijită de Constantin C. Giurescu, vol. I, Fundaţia pentru Literatură și Artă „Regele Carol II“, București, 1939, p. 6.
[3] Carmen Sylva: Colţul penaților mei, în româneşte, cuvânt introductiv şi addenda de Dumitru Hîncu, Bucureşti: editura Vivaldi, 2002, vol. 1, 2002, pp.28-29.
[4] Arhivele Naţionale ale României (ANR), Fond Casa Regală, Regele Carol I, VD‑334.
[5] Titlul original al povestirii germane este: „Halt! Wer da?“ („Stai! Cine-i acolo?“), în volumul: Carmen Sylva, Märchen einer Königin, ed. cit., pp. 158–169. Povestirea a fost publicată şi în vremea Reginei Elisabeta (în volumul: Carmen Sylva, Poveştile unei Regine, [traducător necunoscut], Socec, Bucureşti, 1906, pp. 8–18) şi, cu unele omisiuni pe alocuri, de Leopold Stern (în volumul: Carmen Sylva, De ce ne trebuiesc regii? Umbra lui Ştefan cel Mare, traducere de Leopold Stern, Editura Lumen, Bucureşti, nr. 66, pp. 17–29).
[6] Carmen Sylva: Robia Peleşului (1897), p. 38. Carmen Sylva, Regina Elisabeta a României: Poveştile Peleşului, ediţie îngrijită şi postfață de Silvia Irina Zimmermann, ediţia a II-a adăugită, Bucureşti: Corint, 2018, p. 122.
[7] Carmen Sylva: Puiu. Extras din Analele Academiei Române, Seria II, Tom. V, secţ. II, Bucureşti: Socec, 1882, [traducător necunoscut]. Versiunea originală în limba germană a apărut în ediţia princeps germană a Poveştilor Peleşului (Carmen Sylva: Pelesch Märchen, 1883, pp. 215-223).

* * *

Lansări:

Bucureşti: târgul de carte „Gaudeamus”, 18 noiembrie 2018.

Sibiu: Librăria Humanitas Constantin Noica, 30 martie 2019.

„Comori văzute, auzite şi de folos Regelui şi ţării”. Artă , decor, cultură şi idei novatoare în corespondenţa Reginei Elisabeta cu Regele Carol I.

Invitaţie la conferinţa:

„Comori văzute, auzite şi de folos Regelui şi ţării”. Artă , decor, cultură şi idei novatoare în corespondenţa Reginei Elisabeta cu Regele Carol I.

Prezintă: Dr. Silvia Irina Zimmermann (Germania)

Miercuri, 12 septembrie 2018, ora 17, Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti.

Scrisorile Reginei Elisabeta a României adresate Regelui Carol I în timpul sejururilor reginei în străinătate conţin numeroase impresii despre locurile vizitate şi personalităţile pe care le întâlneşte regina. Din dorinţa de a-i scrie despre lucruri care îl interesează pe rege în mod deosebit, Regina Elisabeta îi descrie oraşele vizitate, clădirile importante şi monumentele de interes cultural şi istoric european, muzeele şi operele de artă mai deosebite, decorurile palatelor în care este invitată de membrii Caselor Regale ale Olandei şi Marii Britanii, noile cărţi citite în ultima vreme, dându-i noi sugestii de lectură şi augustului soţ, personalităţile cu idei novatoare şi creative (ingineri, medici, pedagogi, scriitori, artişti etc.) care ar putea fi de un interes şi în România în diferite domenii de activitate (cultură, ştiinţe, economie, învăţământ, ajutor medical şi social etc.).
Prin aceste impresii şi sugestii regina spera, în acelaşi timp, să îi ofere Regelui simţământul că sejururile ei mai îndelungate în străinătate, îndatorate stării ei de sănătate slăbite, nu sunt un „timp pierdut”, ci regina îl foloseşte în mod util în serviciul regelui, făcând prin prezenţa ei în străinătate publicitate României şi culegând totodată informaţii utile pentru rege şi pentru ţară. Pe de altă parte, pe lângă anumite informaţii despre construcţia şi amenajarea Castelului Peleş şi a Palatul Domnesc/ Regal din Bucureşti, poate mai puţin cunoscute, impresiile şi sugestiile pe care le consideră regina interesante pentru rege relevă atât gustul artistic al Regelui Carol I cât şi interesul suveranului pentru anumite domenii care, din viziunea reginei, necesitau sprijin şi încurajare şi din partea Casei Regale a României.

Dr. Silvia Irina Zimmermann s-a născut în anul 1970 la Sibiu. A studiat la universităţile din Sibiu şi Marburg filologie germană, engleză, istoria artei şi sociologie şi este doctor în literatură germană a Universităţii din Marburg cu o teză de doctorat despre opera literară a Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva). În anul 2012 a iniţiat înfiinţarea Centrului de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied din Neuwied, pe care îl conduce onorific din 2012 până în prezent. A publicat mai multe cărţi în limba germană şi română despre Regina Elisabeta a României şi este co-editoare a colecţiei Centrului de Cercetare Carmen Sylva.

Conferinţă în cadrul proiectului Fundației Culturale Secolul 21:

„Istorie regală în România. Valori europene în artă şi arhitectură. Conferinţele Ruxanda Beldiman”.

Evenimentul pe facebook: https://www.facebook.com/events/2103939276539156/

Albumul „Poveştile Peleşului” ediţia a II-a adăugită

„Iubesc toate animalele” scria Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) într-un eseu intitulat „Pisicuțele mele” despre o întreagă armată de pisici adorate, răsfățate, împodobite cu fundițe și cărora Regina le rezervase o întreagă cameră la Castelul Peleș (descrisă şi de Zoe Cămărăşescu în „Amintiri”).

Dar în aceeași măsură Regina Elisabeta iubea și câinii, despre care scrie deseori în corespondența ei cu Regele Carol I și cărora le dedicase o poveste încântătoare, în versuri, în ediția a 3-a germană a „Poveștilor Peleșului”. Această poveste, „Piscul Câinelui”, care explică numele vârfului de munte din Bucegi printr-o snoavă (cu o întrecere între însăși Dracul și îngerașii) și cuprinzând mai multe povești într-o poveste despre „devotamentul de câine”, apare acum pentru prima oară într-o traducere românească (o traducere excelentă de Romanița Constantinescu) în albumul „Poveștile Peleșului”, ediția a 2-a adăugită la Editura Corint.

Ediția de față a albumului „Poveștile Peleșului” cuprinde, astfel, pentru prima dată în România, toate poveștile Reginei Elisabeta despre Peleș, de la binecunoscuta ediție princeps a „Poveștilor Peleșului”, traduse în românește de Dimitrie A. Sturdza, povestea autobiografică „Robia Peleșului”, tradusă de Elena Radu Rosetti și până la adăugirile din edițiile germane originale, printre care și pasajele despre Castelul Peleș din povestea „Valea Rea”, traduse de mine deja pentru prima ediție a albumului de la Editura Corint. O selecție de fotografii de familie din Arhiva Princiară de Wied și o frumoasă prefață a ASS Principesa Isabelle de Wied invită cititorii pe urmele primei Regine a României la Sinaia și la Castelul Peleș.

Pișcoturile tradiționale pentru lansarea de vineri, 1 iunie, la Bookfest le iau cu mine mot à mot din versiunea franceză („langues de chat”) și reinterpretarea lor austriacă de “limbi de pisică” („Katzenzungen”) – dar nu aspre, ci doar dulci, din ciocolată. Invitatele mele la lansarea de vineri sunt Alina Pavelescu și Nona Rapotan, iar din partea editurii participă Ana Antonescu.

Tuturor care au contribuit, și cu sugestii și încurajare, la realizarea acestui album deosebit le mulțumesc cu recunoștință și cu bucurie din toată inima.

P.S.: Pisica din catifea albă e o creație a mea: ea împlinește anul acesta 7 ani, o cifră magică în viața pisicilor – dar asta e o altă poveste…