Archiv der Kategorie: Bücher

Poveştile Reginei Elisabeta (Carmen Sylva). Ediţii româneşti de Silvia Irina Zimmermann

Poveştile Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva), soţia Regelui Carol I al României
Ediţii româneşti îngrijite de Silvia Irina Zimmermann

„Poveştile Peleşului“
Bucureşti: editura Corint, colecţia Istorie cu blauon, 2016, ediţia a II-a adăugită 2018
Ediţie îngrijită şi postfaţă de Silvia Irina Zimmermann.
Cuvânt-înainte la ediţia a II-a de ASS Principesa Isabelle de Wied.
Traduceri de Dimitrie A. Sturdza, Romaniţa Constantinescu, Elena Radu Rosetti, Silvia Irina Zimmermann.
Fotografii de epocă din Arhiva Princiară de Wied şi din colecţia personală Silvia Irina Zimmermann.

Cuprins:
Cuvânt-înainte (la ediţia a II-a) de ASS Principesa Isabelle de Wied
Dedicaţia Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) în versuri: Copiilor.
Poveştile Peleşului: Peleşul, Vârful cu dor, Furnica, Piatra Arsă, Jepii, Caraimanul, Peştera Ialomiţei, Omul, Valea Cerbului, Cetatea Babei, Piscul Câinelui, Ceahlăul, Valea Rea.
Povestea autobiografică: Robia Peleşului
Album: Perechea regală Carol I şi Elisabeta la Castelul Peleş
Postfaţă de Silvia Irina Zimmermann : Farmecul Regatului îndepărtat. Cultura popularã românească în opera literară a Reginei Carmen Sylva.
Notă asupra ediţiei

Detalii despre carte: http://sizimmermann.de/blog/2019/03/carmen-sylva-povestile-pelesului-editie-de-silvia-irina-zimmermann/

„De prin veacuri” Povestiri istorice şi legende populare pentru copii.
Bucureşti: editura Humanitas, 2018.
Ediţie îngrijită, prefaţă şi traduceri de Silvia Irina Zimmermann.

Cuprins:
Prefaţă de Silvia Irina Zimmermann: „Istoria popoarelor este povestea luptelor“.
Notă asupra ediţiei.
Povestiri istorice de prin veacuri: Mama lui Ştefan cel Mare, În Vrancea, Pietrele Doamnei, Petru Cercel, Constantin Brâncoveanu, Stai! Cine-i acolo?
Din legendele românilor (traduceri din germană de Silvia Irina Zimmermann): Cum a găsit Alecsandri baladele. O întâlnire cu Regina Carmen Sylva la Castelul Peleş
Balade populare culese de Alecsandri: Oprişan, Movila lui Burcel, Bogdan, Meşterul Manole şi Mănăstirea Argeşului
Puiu – visul unui mare viitor. O poveste alegorică a istoriei României

Detalii despre carte: http://sizimmermann.de/blog/2019/03/carmen-sylva-de-prin-veacuri-editie-de-silvia-irina-zimmermann/

„Domnul Pulcinel”. O poveste a Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva) cu ilustraţii de André Lecomte du Noüy.
Bucureşti: editura Vremea, 2017.
Ediţie îngrijită şi postfaţă de Silvia Irina Zimmermann.
Fotografii din colecţia personală Silvia Irina Zimmermann şi din Arhiva Princiară de Wied.

Cuprins:
Povestea în patru limbi (română, germană, franceză, engleză): Domnul Pulcinel, Monsieur Hampelmann, Monsieur Polichinelle, The Story of Mr. Jumping Jack
Facsimilele paginilor ediţiei princeps în scrisul olograf al Reginei Elisabeta cu ilustraţii de André Lecomte du Nouy
Postfaţa de Silvia Irina Zimmermann: Domnul Pulcinel – o poveste a Reginei Elisabeta a
României ilustrată de André Lecomte du Noüy (Jean-Jules-Antoine sau André Lecomte du Noüy? Identitatea ilustratorului poveștii „Monsieur Hampelmann” ; Prietenia Reginei Elisabeta cu André Lecomte du Noüy, arhitectul Casei Regale a României. Mărturii din scrisorile Reginei Elisabeta; O regină, un exil și o poveste despre devotament și răsplată)

Detalii despre carte: http://sizimmermann.de/blog/2019/03/carmen-sylva-domnul-pulcinel-editie-de-silvia-irina-zimmermann/

 

Carmen Sylva: „De prin veacuri” (ediţie de Silvia Irina Zimmermann)

Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva): „De prin veacuri” Povestiri istorice şi legende populare pentru copii.
Bucureşti: editura Humanitas, 2018.
Ediţie îngrijită, prefaţă şi traduceri de Silvia Irina Zimmermann.

Cuprins:
Prefaţă de Silvia Irina Zimmermann: „Istoria popoarelor este povestea luptelor“.
Notă asupra ediţiei.
Povestiri istorice de prin veacuri: Mama lui Ştefan cel Mare, În Vrancea, Pietrele Doamnei, Petru Cercel, Constantin Brâncoveanu, Stai! Cine-i acolo?
Din legendele românilor (traduceri din germană de Silvia Irina Zimmermann): Cum a găsit Alecsandri baladele. O întâlnire cu Regina Carmen Sylva la Castelul Peleş; Balade populare culese de Alecsandri: Oprişan, Movila lui Burcel, Bogdan, Meşterul Manole şi Mănăstirea Argeşului
Puiu – visul unui mare viitor. O poveste alegorică a istoriei României
http://www.sizimmermann.de/buch/deprinveacuri.htm

„În nordul Moldovei se află o proprietate regească, căreia îi zice Broşteni. Acolo se mai găsesc şi acum păduri în care n-a pătruns încă toporul, în care deabia a pătruns câte un om.
Una din excursiunile cele mai frumoase ce ar putea face cineva este să meargă cu pluta din Transilvania prin Dorna, Broşteni, Hangu până la Piatra în jos pe Bistriţa care, îngustată între două stânci înalte şi umbrită de fagi şi brazi uriaşi, şerpuieşte înainte cu limpedele-i unde. Pe acolo coboară zilnic sute de plute care trec din Bistriţa în Siret, spre Galaţi, unde lemnele sunt lucrate într-unul din cele mai mari fierăstraie cu abur ale Europei, pe urmă încărcate pe Dunăre, de unde iau drumul spre Panama, pentru ca să fie întrebuinţate acolo în construcţia canalului.
Ţăranii sunt nespus de frumoşi, înalţi şi bine făcuţi, cu părul negru, cu nasul drept, cu ochii adânci şi căprui ori negri. Ei coboară torentul limpede, cârmuind plutele cu mare dibăcie; sunt îmbrăcaţi cu cămăşi albe, cu pieptare cusute cu flori şi au căciuli albe or pălării largi de pâslă cu marginile împodobite tot cu flori. Uneori, la căderile de apă prin care trebuie să treacă, partea dinainte a plutei se cufundă într-atât, încât omul care stă în faţă ajunge în apă până la brâu. Dar rămâne atât de nemişcat şi de nepăsător, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Ochii săi pândesc depărtarea şi fluviul cel repede şi n-au vreme nici măcar să arunce o privire asupra hainelor muiate.
Ori de câte ori se deschide câte o vale de-a curmezişul, de lasă să se arunce câte un pârâu spumegând în Bistriţa, de o parte se înalţă peste grămada de copaci Ceahlăul, de altă parte Pietrele Doamnei, ca şi turlele unei biserici gotice. Excursiunea aceasta este într-adevăr minunată, şi oricine a trecut peste munţi călare şi s-a întors pe plută a rămas încântat.
Dar în anul 1538 locurile acestea nu erau aşa frumoase şi vesele ca acum. Pe Bistriţa nu mai coborau plute, căci din vale urcau zgomote de arme. Femeile şi copiii fugeau de prin sate de se ascundeau în pădurile cele mai dese, căci strigătul de groază: „Vin turcii!“ zbura din loc în loc. …” (fragment din povestirea „Pietrele Doamnei”).

Cartea „De prin veacuri” pe pagina editurii Humanitas:
http://www.humanitas.ro/humanitas/de-prin-veacuri

 

 

Carmen Sylva: „Poveştile Peleşului“ (ediţie de Silvia Irina Zimmermann)

Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva): „Poveştile Peleşului“
Bucureşti: editura Corint, colecţia Istorie cu blauon, 2016, ediţia a II-a adăugită 2018
Ediţie îngrijită şi postfaţă de Silvia Irina Zimmermann.
Cuvânt-înainte la ediţia a II-a de ASS Principesa Isabelle de Wied.
Traduceri de Dimitrie A. Sturdza, Romaniţa Constantinescu, Elena Radu Rosetti, Silvia Irina Zimmermann.
Fotografii de epocă din Arhiva Princiară de Wied şi din colecţia personală Silvia Irina Zimmermann.

Cuprins:
Cuvânt-înainte (la ediţia a II-a) de ASS Principesa Isabelle de Wied
Dedicaţia Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) în versuri: Copiilor.
Poveştile Peleşului: Peleşul, Vârful cu dor, Furnica, Piatra Arsă, Jepii, Caraimanul, Peştera Ialomiţei, Omul, Valea Cerbului, Cetatea Babei, Piscul Câinelui, Ceahlăul, Valea Rea,
Poveste autobiografică: Robia Peleşului
Album: Perechea regală Carol I şi Elisabeta la Castelul Peleş
Postfaţă de Silvia Irina Zimmermann : Farmecul Regatului îndepărtat. Cultura popularã românească în opera literară a Reginei Carmen Sylva.
Notă asupra ediţiei
http://www.sizimmermann.de/buch/povestile-pelesului.htm

„Fost‑a odată la Sinaia o horă precum n‑a mai fost. Era o sărbătoare mare și călugării din mănăstire împărţiseră pomană ciubere întregi şi toți mâncaseră de se săturaseră. Oamenii veniseră de departe: de la Izvor și de la Poiana Ţapului, de la Comarnic și de la Predeal şi de peste munte.
Soarele strălucea şi încălzea toată valea, de‑şi azvârleau fetele basmalele de pe cap şi de‑şi puneau flăcăii pălăriile acoperite cu flori pe ceafă. La joc tuturor le era foarte cald.
Femeile măritate şedeau jur-împrejur pe iarbă verde şi ţineau copilaşii la sân. Maramele lor luceau de departe, albe şi gingaşe ca nişte flori.
Ce joc vesel! Ce tropăit! Ce strigăte! Fetele parcă pluteau în aer. Picioarele lor gingaşe care se zăreau sub vâlnicile cele înguste parcă nici nu atingeau pământul. Iile lor erau bogat cusute. Ele străluceau de culorile cele mai vii şi de aur, ca şi banii de la gât. Hora se‑ntorcea şi se legăna necontenit în cercuri mai mici şi mai mari, la cântecul neobosit al lăutarilor, cum bate sângele prin vine, cum urmează unele după altele valurile apei.
Ceva mai departe stătea un cioban frumos, rezemat de toiagul său cel lung. Ochii săi negri ca murele se uitau spre horă. Era subţirel ca un brad. Pletele cele creţe şi negre îi cădeau pe umeri de sub căciula de oaie cea albă. Cămaşa‑i era cenuşie. Un brâu lat de piele o ţinea împrejurul şoldului în creţi mari. În picioare purta opinci. Ochii lui dădură într‑o clipă o roată peste toată hora. Îndată ei găsiră ce căutau şi‑şi ţintiră căutătura lor strălucitoare pe o fată, care se părea că nici nu‑l bagă în seamă. Fru­moasă era fata; frumoasă ca cea mai frumoasă floare. Ba mai frumoasă decât tranda­firul Bucegiului şi mai gingaşă decât floarea-reginei. Ochii ei aveau două lumini: una în negrul din mijlocul ochilor, alta în cercul cel căpriu care împrejura acest negru. Dinţii îi străluceau când ea‑şi deschidea buzele de trandafiri. Părul ei era negru ca prăpastia din care fulgeră un şipot de apă şi cununa din păr nu se veștejea, ca şi cum i‑ar da viaţă și frăgezime. Trupul ei era aşa de subţire, parcă l‑ai fi putut frânge cu mâna, şi cu toate acestea se vorbea de puterea ei. Dar! Frumoasă era Ileana! Şi Ionel, ciobanul cel tânăr, necontenit se uita la dânsa. …” (Fragment din povestea „Vârful cu Dor”, traducere de Dimitrie A. Sturdza).

Cartea „Poveştile Peleşului” pe pagina editurii Corint:
http://www.edituracorint.ro/povestile-pelesului.html

Carmen Sylva: „Domnul Pulcinel” (ediţie de Silvia Irina Zimmermann)

„Domnul Pulcinel” O poveste a Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva) cu ilustraţii de André Lecomte du Noüy.
Bucureşti: editura Vremea, 2017.
Ediţie îngrijită şi postfaţă de Silvia Irina Zimmermann.
Fotografii din colecția personală Silvia Irina Zimmermann și din Arhiva Princiară de Wied.

Cuprins:
Povestea în patru limbi (română, germană, franceză, engleză): Domnul Pulcinel, Monsieur Hampelmann, Monsieur Polichinelle, The Story of Mr. Jumping Jack
Facsimilele paginilor ediţiei princeps în scrisul olograf al Reginei Elisabeta cu ilustraţii de André Lecomte du Nouy
Postfaţa de Silvia Irina Zimmermann: Domnul Pulcinel – o poveste a Reginei Elisabeta a
României ilustrată de André Lecomte du Noüy (Jean-Jules-Antoine sau André Lecomte du Noüy? Identitatea ilustratorului poveștii „Monsieur Hampelmann” ; Prietenia Reginei Elisabeta cu André Lecomte du Noüy, arhitectul Casei Regale a României. Mărturii din scrisorile Reginei Elisabeta; O regină, un exil și o poveste despre devotament și răsplată)
http://www.sizimmermann.de/buch/pulcinel-vremea2017.htm

„A fost odată ca niciodată; dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Pe când se potcovea puricele cu 99 oca de fier, de da cu spinarea de cer și tot rămânea călcâiul gol, pe atunci s-a născut Pulcinel.

Când Pulcinel se pregătea să vină în lume, se auzi o strașnică trăsnitură în pădurea din deal, unde meșterul îl croia dintr-un brad, cu unelte care veneau singure, singurele, de se puneau în mână. Lucrul mergea repede, frumos și bine, însă meșterului, nu știu pentru ce, îi trecu prin minte că un grozav Pulcinel are să iasă din mâinile sale.

Când însă noul născut se văzu isprăvit, el nu fu de fel mulțumit cu făptura sa și, strâmbându-se urât de tot, zise:
– Dar sunt al dracului de lat!
– Prostule! îi zise meșterul, n-ai tu oare două laturi, două fețe și două perechi de ochi, ca să privești în lume! Nu ți-e destul atâta? Ce mai vrei?
– Dar n-am inimă de loc și nici măcar loc pentru o inimă!
– Dobitoc ce ești! În locul unei inimi nefolositoare și de prisos, ți-am pus ceva mai bun, o sforicică care să te cârmuiască! Așa e lucru mai simplu și mai sigur.
– Așa este! M-aș mulțumi și cu sforicica, dacă n-ar trage-o alții.
– Dar nu știi tu, băiete, că și inima este numai o sforicică, pe care o trag alții?
Iar Pulcinel, deschizând niște ochi mari, răspunse plin de mirare:
– Și eu care credeam că oamenii pot face tot ce voiesc!
– Dar n-ai tu și o mască, puiule?
– Ce să fac cu ea?
– Ce să faci!… Să-ți ascunzi gândurile!

Astfel făcut, Pulcinel avea aerul unui înțelept, când stătea atârnat de perete în toată frumusețea lui, privind lumea ce-l înconjura: mieii cei minunați de lemn și de bumbac, copacii cei verzi și mândri, corabia lui Noe, în care veverița era tot atât de mare ca și un câine, iar porcul cât cămila, satele și orașele cele mari, ale căror case erau zugrăvite cu fel de fel de culori și aveau ferestrele închise, de nu se deschideau niciodată, pentru ca nu cumva aerul dinăuntru să se strice și pentru ca să nu pătrundă pulberea înăuntru, morile ce se întorceau cu cheia și care făceau tic! tac! Și din care morarul își scotea capul clătinându-l, staulele pline de vaci pătate cu negru și cu coarne adevărate.
Pulcinel ar fi fost mulțumit să se uite cu amândouă fețele, ca să se bucure îndoit de toate aceste frumuseți, mai cu seamă de o gingașă păstoriță de lemn, cu rochița rotundă, cu pălăria rotundă, cu capul rotund, cu ochii rotunjiți; dar era atârnat de perete și nu se putea mișca.

Într-o zi veni un domn cu o fetiță, care, îndată ce văzu pe Pulcinel, numaidecât voi să-l aibă.
Meșterul îl luă de pe perete, iar fetița începu îndată să tragă de sfori cu putere grozavă, așa că bietul Pulcinel nu mai vedea și nu mai auzea nimic, căci făcea săriturile cele mai nebunatice și mișcările cele mai nepomenite, dar cu fața de tot serioasă, ca și când ar fi fost vorba despre vreo afacere de stat.
Copilița nu-l mai lăsă din mâini, și așa Pulcinel părăsi raiul copilăriei sale și plecă în lumea mare. De altmintrelea, el era mândru de această schimbare.

Acasă la fetiță, Pulcinel întâlni o numeroasă societate, care-l cam puse pe gânduri. Erau doamne frumoase cu rochii de mătase și cu păr lung, căișori care mergeau singuri, maimuțe care cântau, dănțuitoare cu tamburinele lor și altele. El se simțea de tot străin în mijlocul acestor mândre ființe, care îl priveau cu dispreț.
Dar fetiței îi era Pulcinel mult mai drag decât toate doamnele, oricât erau ele de frumoase, și nici nu se mai uita la dânsele. Ea nu se mai juca decât cu scumpul Pulcinel, îi povestea basme lungi, făcându-i toate mișcările, și când ele erau bine executate, ea izbucnea de râs, scuturându-și pletele; iar ochii ei străluceau de plăcere. Pulcinel făcea tot ce-i sta prin putință ca să-și mulțumească stăpâna; sforicelele lui tremurau de dragoste și de iubire, ca și cum ar fi fost o adevărată inimă.

Într-o noapte se petrecu ceva neobișnuit, care nici nu i-a trecut prin gând vreodată. …”

Cartea „Domnul Pulcinel” pe pagina editurii Vremea:
http://www.edituravremea.ro/colectii/mic-dar-sic/domnul-pulcinel

Carmen Sylva (Biografie, 2019)

Silvia Irina Zimmermann:
„Die Feder in der Hand bin ich eine ganz andre Person.“ Carmen Sylva (1843-1916). Leben und Werk.
Mit einem Vorwort von I.D. Isabelle Fürstin zu Wied.
Schriftenreihe der Forschungsstelle Carmen Sylva/ Fürstlich Wiedisches Archiv, Band 8, Stuttgart: ibidem-Verlag, 2019, 434 Seiten, ISBN: 978-3-8382-0815-2.

Die rheinische Prinzessin Elisabeth zu Wied wurde 1869 durch Heirat mit dem Hohenzollernprinzen und Fürsten Carol I. von Rumänien Fürstin und ab 1881 erste Königin von Rumänien. Beflügelt von dem Missionsgedanken, Landes­mutter, Wohltäterin und Mittelpunkt eines geistreichen, künstlerischen Hofes zu sein, selbst künstlerisch und insbesondere schriftstellerisch tätig, erreichte sie als dichtende Königin Carmen Sylva eine Berühmtheit, die für Königsge­mahlinnen höchst ungewöhnlich war. Die Schattenseiten ihres Lebens auf dem Thron waren die gefühlte Unsicherheit ihrer Position am Hof aufgrund ihrer Kinderlosigkeit, eine dreijährige Verbannung, nachdem sie sich in die Heirats­politik des Thronfolgers eingemischt hatte, und der Macht- und Bedeutungs­verlust mit dem Auftritt ihrer Nachfolgerin auf dem Thron, der englischstäm­migen Kronprinzessin Maria, die bald als Mutter der Dynastie, „Königin aller Rumänen“ und Schriftstellerin verehrt wurde und so die Erinnerung an die erste Königin und Dichterin Carmen Sylva allmählich verblassen ließ.

Zeitgenössische Persönlichkeiten und mehrere Biografen haben versucht, die schillernde, facettenreiche und manchmal widersprüchliche Persönlichkeit Carmen Sylvas zu fassen. Ergänzend dazu greift diese Biografie neu erschlos­sene Archivquellen und Dokumente auf, insbesondere den privaten Brief­wechsel des Königspaares Elisabeth und Carol I. von Rumänien aus den Jahren 1869 bis 1913. Darin werden bislang unbekannte Selbstaussagen Carmen Syl­vas über ihr Leben und Werk offengelegt, über dramatische Lebensereignisse wie den Tod ihrer Tochter, ihre weitere Kinderlosigkeit und Exilzeit, ihren Missionsgedanken als Landesmutter von Rumänien sowie ihre Überzeugung, als Schriftstellerin im Dienst des neuen Königreiches tätig zu sein. Zeitgenössi­sche Erinnerungsbilder von Carmen Sylva, Ausschnitte aus dem literarischen Werk mit autobiografischen Bezügen, Abbildungen aus den Originalwerken, Zeitdokumente sowie eine reiche Auswahl von Fotografien aus dem Fürstlich Wiedischen Archiv runden diese Biografie ab.

Die Autorin: Silvia Irina Zimmermann promovierte über das literarische Werk Carmen Syl­vas an der Universität Marburg und veröffentlichte mehrere Bücher über die dichtende Königin. Sie ist Initiatorin und Leiterin der Forschungsstelle Carmen Sylva des Fürstlich Wiedischen Archivs in Neuwied sowie Mitherausgeberin der Schriftenreihe der Forschungsstelle.

***

Schriftenreihe der Forschungsstelle Carmen Sylva/ Fürstlich Wiedisches Archiv: Band 8

Bestellmöglichkeit: Schriftenreihe Carmen Sylva im ibidem-Verlag