Archiv des Autors: Silvia Irina Zimmermann

The Art and Art History Symposium Bucharest, November 2017

Presentation held at The Art and Art History Symposium. First edition, 6th and 7th of October 2017, Bucharest. Theme: „Art and Cultural Models in South-Eastern Europe”. Organising institution: The Bucharest Municipality Museum.

Queen Elisabeth’s literary and decorative art works during her exile (1891-1894) as mentioned in the correspondence with King Charles I of Romania. The queen’s collaboration with André Lecomte du Noüy.
Presentation by Silvia Irina Zimmermann, PhD, coordinator of the Research Center Carmen Sylva of the Princely Archive of Wied (Neuwied)

Abstract:
In Queen Elisabeth’s letters to King Charles I of Romania, during her exile from 1891 to 1894, she is referring to several literary and decorative art works elaborated by her during this period. At the beginning of her exile, the queen declared to her husband, the King, that her activity as a writer and poet had ended, and that she would only prepare her lately written works for a publication. Still, the documents held in the Princely Arhive of Wied and the National Archives of Romania show that the queen was writing further prose and poetry, fictionalizing her reflection of the exile experience, and some of the works created by the Queen during her exile were published later, after her return to Romania, under her pen name Carmen Sylva. The exile letters of the queen to King Charles I also mention some decorative artworks of the queen created during this time, which are kept today in Romanian museums. During the exile spent by Queen Elisabeth in Pallanza, from September 1891 until June 1892, André Lecomte du Noüy, the architect and conservator of the Royal House of Romania, supervised the painting activity of the queen. Lecomte collaborated with the queen in some of her literary and decorative art works, and he illustrated a children’s book of the queen, created in Pallanza and published first in Bucharest in 1898 – a fact widely unknown until now.

 

Exilul Reginei Elisabeta a României şi prelucrarea lui literară într-o carte de poveşti ilustrată împreună cu André Lecomte du Noüy

Exilul Reginei Elisabeta a României şi prelucrarea lui literară într-o carte de poveşti ilustrată împreună cu André Lecomte du Noüy

Articol de Silvia Irina Zimmermann, publicat în Revista Bibliotecii Academiei Române, Anul 2, Nr. 1, 2017, pp. 133-150.

Abstract: The Romanian Academy Library treasures a rare book of Queen Elisabeth of Romania (Carmen Sylva), with a fairy tale which reveals her  literary processing of her exile and her personal fate. New facts, discovered in  her letters from Pallanza (Italy) to King Carol I of Romania, also show that the artist who contributed with illustrations for this fairy tale book of the Queen was the Court architect and conservator André Lecomte du Noüy – and not his brother, the painter Jean-Jules-Antoine Lecomte du Noüy, as it was wrongly mentioned in several bibliographic sources before.

Key Words: King Carol I of Romania, Carmen Sylva – Elisabeth of Romania, literature, André Lecomte du Noüy, exile, Romania, history, letters.

„Biblioteca Academiei Române păstrează în fondul său de carte o lucrare a Reginei Elisabeta a României, consoarta Regelui Carol I al României, publicată sub pseudonimul Carmen Sylva, o poveste cu aspecte autobiografice care ne-a rămas ca mărturie literară din primele luni ale exilului reginei în Italia, la Pallanza (din 16 septembrie 1891 şi până la 1 iunie 1892). Ediţia princeps a poveştii Monsieur Hampelmann (tradusă în româneşte sub titlul Domnul Pulcinel), publicată în 1898 şi singura ediţie până acum, cuprinde, pe lângă textul poveştii în patru limbi (germană, română, franceză şi engleză), facsimilele paginii de titlu pictate de regină şi ale paginilor poveştii cu scrisul reginei, într-o caligrafie stilată şi cu ornamente pentru majusculele de la începutul paragrafelor, asemănător manuscriselor cu miniaturi medievale.

Împreună cu ilustraţiile adăugate de André Lecomte du Noüy pe paginile scrise de regină, în genul cărţilor pentru copii de la sfârşitul secolului al XIX-lea, de o naivitate plină de candoare, Domnul Pulcinel este o carte încântătoare atât pentru copii, cât şi pentru cei mari.“

 

Textul integral al articolului pe pagina Revistei Biblioteci Academiei Române:  PDF

http://revista.biblacad.ro/wp-content/uploads/2017/09/2017_2_1_10.pdf

Imagine: Pagina de titlu şi ilustraţia de la pagina 1 din exemplarul cărţii „Monsieur Hampelmann“ de Carmen Sylva şi André Lecomte du Noüy de la Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, BAR, II 486617.

Mulţmiri Doamnei Dr. Delia Bălăican pentru indicaţiile bibliografice privitoare la exemplarul cărţii din fondul Bibliotecii Academiei Românie.

 

Despre o carte de poveşti a Reginei Elisabeta şi adevăratul ei ilustrator (Magazin istoric)

„A fost odată ca niciodată o regină în exil”

Articol de Silvia Irina Zimmermann publicat în revista „Magazin istoric”, august 2017, pp.60-63.

Din timpul exilului reginei Elisabeta a României ne-a rămas ca mărturie literară o poveste cu aspecte autobiografice, Monsieur Hampelmann, tradusă în româneşte sub titlul Domnul Pulcinel şi publicată în 1898 sub pseudonimul artistic al reginei, Carmen Sylva. Pe de o parte, ea poate fi citită ca o povestire fantastică despre o marionetă din lemn însufleţită, un fel de arlechin vesel şi naiv, îmbrăcat în haine pestriţe şi purtând o mască pe faţă, unul dintre personajele tipice ale teatrului popular italian, Commedia dell’arte. În povestea reginei, Pulcinel doreşte să aducă bucurie copilului care se joacă cu el, dar, după ce i se rup sforicelele şi nu se mai poate mişca, moare de durere pentru că fusese aruncat de copil. Pe de altă parte, această poveste poate fi citită şi prin oglinda destinului reginei, aflată începând cu vara anului 1892 în exil, din cauza implicării ei în „afacerea Văcărescu“, căci încurajase relaţia principelui moştenitor Ferdinand cu domnişoara ei de onoare preferată, Elena Văcărescu.

În literatura de specialitate găsim menţiunea că ilustratorul acestei poveşti a reginei Elisabeta (Carmen Sylva) ar fi fost pictorul Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ. În noile noastre cercetări am descoperit că este vorba de André Lecomte du Nouÿ (1844-1914), fratele pictorului, arhitect francez în serviciul Casei Regale a României, care contribuie la ilustrarea ediţiei princeps a poveştii reginei şi de care aceasta era legată printr-o frumoasă prietenie, mai puţin cunoscută.

 

Din cuprins:

  • Cine a fost adevăratul ilustrator al cărţii reginei? Nu pictorul, ci arhitectul Lecomte du Noüy
  •  Prietenia Reginei Elisabeta cu André Lecomte du Noüy, arhitectul restaurator al Casei Regale
  •  Monsieur Hampelmann / Domnul Pulcinel – o poveste despre devotament şi răsplată

 

Silvia Irina Zimmermann

Magazin istoric, august 2017: www.magazinistoric.ro

Alecsandri, Grigorescu şi Enescu şi influenţele lor asupra operei literare a Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva)

Articol de Silvia Irina Zimmermann, publicat în revista Saeculum, anul XVI (XVIII), nr. 1 (43)/ 2017, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, ISSN 1221–2245, pp. 176-190.

Cultivând o intensă activitate culturală de salon la Curtea României şi fiind la curent cu majoritatea noilor apariţii din literatura franceză, germană, engleză şi română în limba originală, Carmen Sylva era de asemenea foarte activă ca patroană a artelor şi în desfăşurarea de acţiuni caritabile. Era preocupată să cunoască artişti şi poeţi europeni, pe care îi invita la salonul ei literar-muzical din Bucureşti şi Sinaia. Din propria dorinţă, Carmen Sylva era interesată să cunoască în special pe scriitorii germani populari contemporani ei, pentru a câştiga la rându-i notorietate ca scriitoare „apropiată de popor” prin publicaţiile ei în Germania. De asemenea, în ce priveşte cultura românească, regina privea cu mare interes şi admiraţie cu precădere spre scriitorii, pictorii şi muzicieniii români care în opera lor exprimau specificul românesc, la etnografii care culegeau cultura populară, pe care regina însăşi o alesese ca subiect în literatura ei, în sensul unui public relations prin storytellling, pentru a face mai cunoscut Regatul României în Europa şi în întreaga lume.

Dintre artiştii şi poeţii contemporani români, în special trei erau priviţi de Regina Elisabeta ca fiind aceia, care exprimă caracterul românesc cel mai bine în operele lor: Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu și George Enescu. Astfel, regina scrie într-o scrisoare din februarie 1900 către Enescu: „Grigorescu a expus nişte minunate tablouri. I-am spus că trei români au înţeles această minunată ţară: el, Alecsandri… şi al treilea e încă foarte tânăr şi se numeşte George Enescu.”

Pe cele trei personalităţi, Alecsandri, Grigorescu şi Enescu, regina-poetă le include în ediţiile ei de carte germană, prin dedicaţii, traducere de poezie şi prin ilustraţii de carte în combinaţie cu subiectele cărţilor ei. Astfel, printr-o literatură de tendinţă comunicaţională, regina făcea publicitate României în străinătate, îndeosebi în Germania natală, unde îşi publica operele la diferite edituri, precum şi în ziare şi reviste germane.

Silvia Irina Zimmermann

Textul complet al articolului: PDF

 

Abstract :

Queen Elisabeth of Romania was influenced in her literary works by three personalities of the Romanian culture of her time: Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu and George Enescu. She admired the three artists for the way they expressed the specifics of the Romanian traditional culture in their works of poetry, painting and music. As a writer under the pen name Carmen Sylva, Queen Elisabeth tried to show the beauty of the Romanian traditional culture in some of her own literary works, mostly in a stereotypical manner inspired by the three artists, and thus to promote and popularize it primarily in her native country, Germany, as well as worldwide.

Regina Elisabeta a României despre Ferdinand şi Maria, perechea princiară moştenitoare (Revista Bibliotecii Academiei)

„Portretul perechii princiare moştenitoare Ferdinand şi Maria din viziunea Reginei Elisabeta a României în scrisori personale şi texte pentru publicul larg“

Articol de Silvia Irina Zimmermann, publicat în Revista Bibliotecii Academiei Române, Anul 1, Nr. 2, 2016, pp. 11-35.

„Carmen Sylva vedea cu ochii ei, auzea cu urechile ei, vorbea cu limba ei“ – astfel o caracteriza Principesa Moştenitoare Maria pe prima regină a României în însemnările din anul 1913. Mai mult decât atât, prima regină a Românei, Elisabeta de Wied, a avut o mare notorietate la vremea ei, datorită activităţii literare sub pseudonimul Carmen Sylva, sub care, de altfel, nu şi-a ascuns adevărata identitate de regină. Prin poeticul nume „cântecul pădurii”, Elisabeta a adăugat o nouă faţetă personalităţii şi rolului ei de regină consoartă a Regelui Carol I al României, aceea de regină-scriitoare în serviciul Coroanei. Privite în contextul lor special, ca publicistică din poziţia de suverană, textele literare publicate de Carmen Sylva în timpul vieţii nu sunt în primul rând literatură ca artă, ci, în mare parte, ele sunt un mod de comunicare directă a reginei în spaţiul public şi cu intenţia de a influenţa opinia publică în sens pozitiv faţă de noua dinastie din România.

Portretul perechii moştenitoare Ferdinand şi Maria, pe care îl putem desprinde din textele publice şi din corespondenţa personală a Reginei Elisabeta, este de aceeaşi relevanţă. Pe când opiniile despre politică şi relaţiile româno-europene presărate în textele publicate ale Elisabetei sunt astfel formulate, încât să dea impresia că regina ar reda întocmai cuvintele Regelui Carol I şi că perechea regală Carol I şi Elisabeta acţionează pe căi şi cu mijloace diferite, dar într-un singur gând, scrisorile personale ne dezvăluie alte ipostaze ale personalităţii Reginei Elisabeta. Descoperim aici o cu totul „altă” Elisabeta decât în opera literară autobiografică a scriitoarei Carmen Sylva, scrisorile personale dând la iveală gândurile, sentimentele şi percepţiile foarte subiective ale reginei, deseori surprinzător de critice şi pe alocuri foarte dure la adresa membrilor familiei.”

Întregul articol pe pagina revistei:

http://revista.biblacad.ro/wp-content/uploads/2017/03/1_2_2.pdf